Copyright si libertate pe Internet

Interesele creatorilor si producatorilor de muzica si film sunt in dezacord din ce in ce mai agresiv cu libertatea de circulatie a informatiei promovata de multi dintre cei care utilizeaza Internetul.

E foarte bine sa ai acces nelimitat si gratuit la orice fel de resurse, dar este posibil ca acest lucru sa descurajeze activitatea creativa pe termen lung?

Sigur, dar asta se intampla doar cand originalul nu mai conteaza si toata lumea se inghesuie doar sa vada copia. Dar daca ar fi asa, de ce se mai duc milioane de oameni la Luvru an de an? Ar putea vedea toate acele opere oricand, gratuit, online.

Probabil pentru ca originalul totusi conteaza. Si chiar daca e o reproducere, calitatea acesteia conteaza de asemenea. Si participarea la un concert sau vizionarea unui film la calitate Blue-Ray trebuie sa coste.

Dar de se sa nu fie permisa previzualizarea (la o calitate sub-standard) libera, gratuita, pe Internet? Daca iti va placea o melodie, vei cumpara CD-ul pentru calitate si te vei duce la concert pentru autenticitate. Daca iti va placea filmul, vei cumpara calitatea 1080p sau te vei duce la cinematograf. Si atunci vei plati actul de creatie.

Ai putea chiar organiza lucrurile astfel incat in orice moment al previzualizarii, cu un click, sa poti comanda suportul digital sau sa poti cumpara un bilet la concert. Intreaga abordare s-ar putea transforma intr-un instrument de marketing.

Majoritatea jocurilor au variante demo disponibile pentru download. Pana si Microsoft face asta cu Office si Windows. Sute de artisti s-au lansat si au atins celebritatea pe Youtube in ultimii ani. Wikipedia este probabil cea mai cuprinzatoare baza de date a omenirii, gratuita si care cheltuie cateva zeci de milioane pe an strict din donatii.

Razboiul copyright-ului in forma actuala pare sa protejeze, de fapt, mediocritatea. Incurajând, pe de altă parte, piața neagra si limitand accesul universal la cunoastere si cultura.

Vreau un website?

Astazi e mai simplu decat oricand sa iti faci un website. Singur, fara a apela la vreun specialist-magician-programator. Si fara a cheltui prea multi bani.

In primul rand pentru ca tehnologia a devenit accesibila oricui. Nu mai trebuie decat sa ai ceva cunostinta de operare pe computer si iti poti face propriul site cu oricare din miile din platformele opensource disponibile. Trebuie sa investesti putin timp si atentie, desigur. Dar in rest e problema e rezolvata.

In plus, te costa undeva la 40 EUR un domeniu.ro si un minim de 10-20 EUR/an ca sa il pui online. Practic oricine are un computer isi poate permite asa ceva, nu? www.wordpress.com este un exemplu excelent in acest sens.

Problema e ca fiind atat de usor sa apari online, numarul de website-uri creste exponential. Si devine din ce in ce mai important nu sa ai un site (are oricine), ci cum iti stabilesti obiectivele si cum il faci sa isi atinga scopul, atragandu-i pe oamenii din piata-tinta. Modul in care il construiesti, cui il adresezi si ce spui in el astfel incat sa fie relevant.

Ceea ce e nu mai e asa de simplu.

O gamă nouă de produse – organizarea distribuției

În activitatea de vânzări și distribuție apar oportunități de dezvoltare sub forma unor produse noi, cu care se poate extinde portofoliul. Dacă există potențial de vânzare pentru noile produse avute în vizor, atunci „mai multe produse” = „cifră mai mare de afaceri” = „profit mai mare”.

Dacă produsele noi se încadrează în exact aceeași strategie de vânzare cu cele deja existente, fiind adresate acelorași clienți și abordate în același mod, e mai simplu: verific să am loc în mașini, fac loc pe raft, tipăresc o foaie de prezentare și o introduc în catalogul de produse, fac un training cu agenții și implementez un program de distribuție și promovare pentru lansare pe piață. Intervenții pe logistică și marketing, nu am nevoie să regândesc organizarea departamentului de vânzări.

Ce se întâmplă însă dacă noua gamă de produse este complet diferită ca și abordare comercială sau se adresează unor clienți diferiți de cei pe care îi abordează agenții mei astăzi? Atunci am două variante de luat în calcul, fiecare cu avantajele ei:

1. Mă bazez pe structura curentă de vânzări și le dau suplimentar de lucru (desigur, abordare recomandabilă doar după ce am verificat că au suficient timp la dispoziție):

  • Am costuri de implementare foarte mici (logistică, angajări, training etc.). Economie.
  • Timpul de implementare se scurtează foarte mult. Timp.
  • Dacă noua gamă se adresează clienților deja existenți, relația curentă cu aceștia va facilita introducerea pe piață a produselor (chiar dacă produsele servesc nevoi diferite și se abordează diferit). Perpetuarea relației.

Nu investesc mult și pot obține rezultate repede, dar voi exploata doar parțial potențialul de vânzare

2. Organizez o nouă structură de vânzări, dedicată noii direcții (abordare posibilă după ce am verificat să am suficiente rezerve financiare pentru a o pune în practică)

  • Pot aborda o strategie de vânzare complet diferită. Flexibilitate.
  • Obțin o concentrare foarte bună pe noua strategie și pe noul segment de clienți. Focus.
  • Evit interferențele cu structura de vânzări existentă,  care ar putea genera confuzie și afecta stabilitatea vânzărilor curente. Stabilitate.

Dacă potențialul noii piețe este suficient de mare, am șanse să dau lovitura

Ambele variante sunt bune. Depinde de stadiul de dezvoltare a afacerii, de potențialul noilor produse de a genera vânzări și profit și de obiectivele pe care ni le-am fixat. Important este să știi ce vrei și să nu aștepți rezultatele uneia dintre abordări, dar să o implementezi pe cealaltă.

Iar dacă nu sunt suficienți bani pentru varianta 2 și nici agenții existenți nu au suficient timp pentru a aplica varianta 1, aș lua în calcul amânarea proiectului. Poate e nevoie de o analiză de eficiență a activității curente, înainte de o extindere a portofoliului de produse.