Interesele creatorilor si producatorilor de muzica si film sunt in dezacord din ce in ce mai agresiv cu libertatea de circulatie a informatiei promovata de multi dintre cei care utilizeaza Internetul.

E foarte bine sa ai acces nelimitat si gratuit la orice fel de resurse, dar este posibil ca acest lucru sa descurajeze activitatea creativa pe termen lung?

Sigur, dar asta se intampla doar cand originalul nu mai conteaza si toata lumea se inghesuie doar sa vada copia. Dar daca ar fi asa, de ce se mai duc milioane de oameni la Luvru an de an? Ar putea vedea toate acele opere oricand, gratuit, online.

Probabil pentru ca originalul totusi conteaza. Si chiar daca e o reproducere, calitatea acesteia conteaza de asemenea. Si participarea la un concert sau vizionarea unui film la calitate Blue-Ray trebuie sa coste.

Dar de se sa nu fie permisa previzualizarea (la o calitate sub-standard) libera, gratuita, pe Internet? Daca iti va placea o melodie, vei cumpara CD-ul pentru calitate si te vei duce la concert pentru autenticitate. Daca iti va placea filmul, vei cumpara calitatea 1080p sau te vei duce la cinematograf. Si atunci vei plati actul de creatie.

Ai putea chiar organiza lucrurile astfel incat in orice moment al previzualizarii, cu un click, sa poti comanda suportul digital sau sa poti cumpara un bilet la concert. Intreaga abordare s-ar putea transforma intr-un instrument de marketing.

Majoritatea jocurilor au variante demo disponibile pentru download. Pana si Microsoft face asta cu Office si Windows. Sute de artisti s-au lansat si au atins celebritatea pe Youtube in ultimii ani. Wikipedia este probabil cea mai cuprinzatoare baza de date a omenirii, gratuita si care cheltuie cateva zeci de milioane pe an strict din donatii.

Razboiul copyright-ului in forma actuala pare sa protejeze, de fapt, mediocritatea. Incurajând, pe de altă parte, piața neagra si limitand accesul universal la cunoastere si cultura.