Arhive blog

Personal ineficient

Este problema multor afaceri romanesti astazi. Cum se masoara eficienta angajatilor la nivelul unei organizatii? Simplu: cifra de afaceri pe angajat, de exemplu. Sau profitul pe angajat. Consecintele imediate ale eficientei slabe sunt evidente – salarii mici, mediu de lucru plin de oameni nemultumiti si demotivati, implicare redusa, diminuarea si mai accentuata a eficientei personalului, in cele din urma periclitarea stabilitatii afacerii pe termen lung.

Majoritatea managerilor ar trebui sa sesizeze scaderea eficientei la nivelul personalului, deoarece indicatorii pe care se bazeaza (cifra de afaceri, profitul si numarul de angajati) fac parte din setul de indicatori esentiali ai companiei. Nicio fluctuatie nu ramane neobservata in conditii normale. Cu toate acestea, nu sunt multe companiile care sesizeaza acest fenomen si care reusesc sa restabileasca la timp eficienta angajatilor.

Cum apar angajatii ineficienti? In general dintr-o insuficienta organizare a activitatii in general si a resurselor umane in special. Este foarte probabil sa apara dificultati la companiile mici care, prin munca si profitand de un context economic favorabil, reusesc sa depaseasca limita celor 3 ani de la infiintare (cand statistic, cele mai multe afaceri falimenteaza) si se aseaza pe o traiectorie ascendenta solida. Pare poate ciudat la prima vedere, dar cresterea companiei reprezinta principala amenintare si in general se constituie in principala cauza a scaderii eficientei personalului.

In general, firmele mici sunt initiate si conduse de proprietarul afacerii. Implicare si motivare maxima, dorinta de succes, ambitie, putere de decizie discretionara. In primii ani el insusi va participa la selectia de personal, va initia vanzarile, va tine contactul cu clientii, va controla activitatea de productie si activitatea logistica.  Isi va alege oameni care impartasesc aceleasi idealuri cu el, ii va forma si vor functiona ca o mica familie; toti dedicati unui singur scop – cresterea afacerii. Si ca intr-o familie, vor trece impreuna peste momentele grele, fiind pe de alta parte toti recompensati in momentele bune. Patronul afacerii va avea direct grija de toate aspectele acestea. Fluctuatia de personal este redusa, iar fiecare om stie exact ce are de facut direct de la proprietarul afacerii. Fiecare activitate este supravegheata, fiecare ban cheltuit cumpatat. Nimic nu este scris, insa totul este inteles de toata lumea.

Daca lucrurile merg bine in continuare firma va creste, iar proprietarul afacerii se va gasi, fara a simti neaparat acest lucru, din ce in ce mai putin implicat in relatii directe cu angajatii. Echipa cu care a pornit la drum este inca acolo, insa fiecare are un departament propriu de condus. Apar niveluri intermediare in structura organizationala. Angajarile se fac de catre persoane diferite, dupa principii diferite. Nu exista un sistem de evaluare si nu intotdeauna angajatul performant va fi rasplatit. In aceeasi masura angajatul neperformant se va putea ascunde in norul de confuzie care se creeaza. Impartirea atributiilor devine in timp neclara si conlucrarea intre compartimente dificila. Apare fenomentul „pasarii” responsabilitatilor. Apar problemele.

La inceput insa problemele nu afecteaza cresterea companiei, deci pot trece neobservate. Si vor trece neobservate, in majoritatea cazurilor. Cand rezultatele devin vizibile, de obicei problemele sunt generalizate la nivelul organizatiei:  cifra de afaceri stagnanta sau in scadere; disfunctionalitati la nivelul compartimentelor; dificultati serioase in implementarea proiectelor noi; clienti nemultumiti; personal nemultumit; in consecinta fluctuatie mare atat de clienti cat si de personal; si multe altele.

Care sunt reactiile multor manageri la aceste probleme? Din pacate primul reflex este de a nega problemele.

<Avem un sistem functional, l-am pus eu insumi la punct; oamenii sunt probabil slabi>

Negarea problemelor nu face decat sa tergiverseze rezolvarea lor, accentuandu-le. Patronul se afla intr-un moment de cumpana si va intelege ca mentinerea companiei pe aceleasi principii de functionare va duce la limitarea sau chiar disparitia afacerii pe termen lung.  Ori restrange activitatea firmei si ramane implicat la nivel de fiecare angajat, ori alege varianta de crestere si incepe un amplu proces de organizare a activitatii.

Iar alegerea depinde integral de proprietarul afacerii: doreste reintoarcerea la atmosfera de familie, la exercitarea directa a controlului asupra tuturor aspectelor activitatii  (limitand insa, desigur, potentialul de crestere si legand din nou destinul companiei de propria existenta)? sau prefera anevoiosul proces de organizare, nefamiliar, foarte rigid de multe ori, insa care bine facut va asigura dezvoltarea independenta a afacerii pe termen lung?

Watumi – idee, organizare, promovare

Festival & Fringe.

O idee excelenta. Sa scoatem din amorteala culturala Brasovul. Oras destul de frumos de altfel, intersectie de drumuri comerciale, obiectiv turistic, absorbit prea mult de propria importanta totusi si atins prea putin de evenimente culturale. Un festival cultural la Brasov.

Sa vina zeci de artisti la Brasov: teatru, muzica, arta urbana, artizanat, expozitii de fotografie si pictura. Sa scoatem arta in strada, sa ocupam barurile cu manifestari artistice, sa rasune strazile de entuziasm si focuri de artificii. Peste 250 de artisti, munca organizatorica asidua saptamani la rand, un plan si un pliant de festival extrem de generoase in evenimente.

Care au fost rezultatele? Paula Seling a plecat dupa ce  a interpretat 2 melodii, pentru ca era practic singura pe stadionul Liceului Sportiv. La stand-up comedy in Tequilla erau 15 oameni . Iar sambata seara, la marele concert Suie Paparude, nimeni. Gol-golut. Nu am mai vazut asa ceva – doar cativa oameni in afara gardului stadionului, privind curiosi spre scena.

Desigur, au fost si evenimente cu participare numeroasa. Teatru de improvizatie in Deanes. Plin de lume, spontan si amuzant. Si multe altele. Dar de ce nu a fost un succes total?

Problema de context: in acelasi weekend au mai fost doua evenimente culturale majore in zona: Peninsula Tg Mures si festivalul medieval de la Sighisoara. Cand am vazut stadionul gol la Suie mi-am sunat prietenii sa ii intreb ce se intampla. Toti erau la Nine Inch Nails la Mures…

Problema de localizare: Brasov. Brasovul e un oras minunat, dar care nu traieste intens. Si dupa 10 seara nu traieste mai deloc, de fapt. Este un centru universitar mic, aproape nu simti studentii pe strada. Rareori beneficiezi de evenimente culturale si cei mai multi brasoveni sunt inerti la astfel de invitatii. La ora 11:00 seara se inchid majoritatea barurilor si cluburilor in timpul saptamanii – pentru ca numeri pe degete brasovenii care isi pierd serile astfel… Daca mergi zilnic timp de 2 saptamani in orice bar din Centru ii cunostri deja pe toti cei 50 de clienti. Noroc cu turistii – care mai ingroasa randurile celor pusi pe distractie… Ca sa scoti brasovenii din casa trebuie sa ii electrizezi serios. Sa ii sochezi. Sau nu te bazezi pe ei si te promovezi in tara. Pentru ca atunci cand vor veni 10.000 de turisti la Watumi, vor iesi si brasovenii din casa. De curiozitate macar.

Problema de finantare: Watumi a fost un efort de organizare enorm, insa fara a avea asigurate sursele de finantare. Iti asumi un risc important daca pui taxa de intrare la teatru sau la concert, daca taxa respectiva nu e cunoscuta si acceptata in prealabil de vizitatori. Nu s-a comunicat nimic in sensul pretului biletului de intrare – nici macar pe pliantul de festival. Ma asteptam sincer ca fiecare eveniment sa fie gratuit. Nu ar fi fost o problema sa platesc intrare, dar nu ma asteptam la asta. Si am vazut zeci de oameni care s-au intors din drum cand au auzit de bilet de intrare. Cea mai buna solutie este sa pui in vanzare bilete inainte de inceperea festivalului: spectatorii / vizitatorii si-ar fi angajat prezenta prin achizitia de bilet, deci era asigurata o audienta minima; evitai aglomeratia limitand numarul de bilete; iti deschideai variante de promovare („ultimele bilete la Suie Paparude”); toata lumea ar fi stiut ca intrarile se platesc; si nu in ultimul rand – nu o mai chemai pe Paula Seling daca aveai doar 10 bilete vandute.

Problema de organizare: Organizarea s-a facut pe ultima suta de metri, cu un efort supraomenesc. Problemele au fost evidente: pliantul de festival era incomplet (nu se specifica, de exemplu, locul concertelor – unul din motivele pentru care si Paula Seling a cantat singura, probabil); toata lumea se astepta ca scena sa fie in Piata Sfatului – putini s-au aventurat pana la Liceul Sportiv (care e si in afara traseelor de plimbare preferate de turisti). Locatiile in care se desfasurau evenimentele au suferit modificari de ultim moment – care erau scrise cu pixul pe pliant. Nicaieri nu am vazut specificat costul biletului pentru participarea la evenimente. Multe detalii uitate sau probleme rezolvate prea tarziu pentru a mai putea fi comunicate participantilor la festival. Dimensiunile evenimentului i-au coplesit pe organizatori.

Problema de promovare: in functie de targetul de audienta pe care ti-l stabilesti generezi modalitatile optime de promovare. Daca vrei sa aduci elevi si studenti (care sunt in vacanta la data festivalului), incerci sa ii prinzi cat inca mai sunt la scoala. Daca vrei sa scoti din casa oameni care de obicei nu ies in oras, trebuie sa le afli obiceiurile si sa sa le starnesti interesul. Din pacate cateva mii de postere, chiar daca plasate in locuri foarte circulate, nu vor atrage suficient atentia. E doar un poster colorat frumos. Vezi sute de postere pe zi – nici nu le mai bagi in seama. Iar promovarea pe Facebook si pe Blog nu face fata la nivelul unui intreg oras. Cati brasoveni utilizeaza Facebook? Nici macar networkingul, la care Watumistii s-au priceput de minune, nu a fost de ajuns. Ca sa aduni oamenii trebuie sa te plimbi pe strazi, sa intri in casele oamenilor, sa ii scoti din casa, sa ii bombardezi cu entuziasm, cu informatii, sa te duci la locurile lor de munca, sa ii innebunesti in masina sau in autobuz cand fac naveta. Cu saptamani inainte. Cu multe saptamani inainte. Trebuie sa simta tot orasul vibratia unui astfel de eveniment…

Problema meteorologica: si pe de-asupra a mai si plouat weekendul acela.

Sper din toata inima ca insuccesul partial al festivalului nu ii va dezamagi pe organizatori. Sa isi recupereze banii investiti, sa invete din erori si sa avem la anul un Watumi mult mai bine organizat si care sa faca, de data aceasta, orasul sa vibreze cu adevarat. Pentru ca ideea este extraordinara.

%d blogeri au apreciat asta: